Pulled Down Frontiers[yaoi]

Capitolul I

“Te vom mereu, fie ca-ti aratam sau nu!” ... minciuni, minciuni, minciuni. Un parintre trebuie sa-i arate copilului ca tine la el si ca-l iubeste. Altfel nu se cheama parinte. Am dreptate sau nu? In fine... cine spune ca viata de familie e usoara se inseala amarnic. Nu e deloc frumos, armonios si usor. Exista mereu certuri si scandaluri pe diverse motive, unele banale, altele tampite. Si mai sunt si fratii/surorle mai mici, care ocupa timpul parintilor si, intr-un final, ajungi sa te gandesti ce dracu mai cauti in casa parinteasca. Toti te ignora pentru mezin. El are nevoie de mai multa atentie... „Esti suficient de mare sa te descurci singur. Nu ne mai deranja pe noi.”... Hello! Un copil nu e niciodata suficient de mare ca sa ceara ajutor parintilor. Niciodata. Ignorat... parasit... abandonat... oare asa trebuie sa se simta un adolescent? Eu cred ca nu. Si de cand sora mai mare tine loc de parinte? Ea trebuie sa-si vada de treburile ei, nu de dadacitul fratelui mai mic. Oare e atat de greu sa te opresti 5 minute sa discuti cu baiatul tau? Pentru parintii mei e! Chiar foarte greu. Eh, va trebui sa ma obisnuiesc asa...

***
Soarele diminetii imi intra in ochii si sunt fortat sa ma trezesc. Hmmm... mama nu a mai venit aseara si la mine. E deja a treia seara cand face asa! De ce, de cand a implinit 6 ani e ea mai importanta cai eu si Tina? De ce o iubesc pe ea mai mult si pe noi doi parca ne dau uitarii? In fine, da-o naibii! Si pe pacostea aia de Julia si viata asta de rahat.
Ma ridic lenes din pat si-mi trag pe mine o pereche de pantalonii trei sferturi si caut un tricou prin maldaru’ ce sedea pe un scaun. Mi-era prea lene sa le asez frumos in dulap. Noroc cu sora mea, care le mai aranja din cand in cand. Mereu ma certa ca eram lenes si dezordonat. Da’ pana la urma e lenea mea si dezordinea mea. Nu-i convine, asta e. Sa nu ma mai ajute.
Dupa ritualul meu de dimineata, ce consta in cateva exercitii pentru incalzire si cateva miscari de karate, imi misc lenes picioarele pana in bucatarie, unde erau doua farfurii cu micul dejun. Aha, deci de mancare nu a uitat, da’ de alintat macar un minut uita. Ma asez la maa si mananc in graba, apoi spal vasele si plec la scoala. Nu anunt pe nimeni, fiind mai mult ca sigur ca nu-i interesa.
Ziua trece la fel ca oricare alta ocupata cu scoala: greu si anevoios. Bine ca eram genul de baiat care nu trebuia sa se chinuie prea mult sa retina cate ceva, avand o memorie vizuala si auditiva perfecta. Eh, avantajele de a fii fiu de vrajitori. Nu as putea spune ca e avantaj sa te simti mereu privit ciudat sau cu dispret de altii. Toti ma invidiaza ca sunt cel mai bun din clasa si ca ma descurc foarte bine in orice situatie, fie ea si neasteptata. Singurii care nu sunt distanti fata de mine sunt sora mea si varul meu, Ronald, a da, si prietenul lui cel mai bun, Chriss. Toti suntem diferitii fata de ceilalti. Familia mea, clanul Rosewood, este de vrajitorii, iar familia lui Chriss, McLeod, este de alchimisti. Practic, cele doua familii sunt amandoua mistice si pline de mister. Nu vad cum as putea spune ca familia mea e de vrajitori... mereu trebuie sa mint cand sunt intrebat despre trecutul familiei. De aici vine si neincrederea celorlalti. E aproape imposibil sa traiesti printre oameni normali. Ei sunt asa de... incuiati, iar noi avem o cu totul alta perspectiva. Una mai deschisa si care ne permite sa avem cu totul alte obiective fata de cei simplii.
Imediat ce ajung acasa ma intampina rasfateala surorii mele mai mici. O privesc cu dezgust si o intreb cu un tone rece si distant:
- Ce e? Sunt obosit si ma doare capul?
- Fratioareeee! Stai cu mine 5 minute, te rog? Mama si taat sunt la bucatarie si eu... ma priveste miloaga . incearca cumva sa ma inmoaie? Din cauza ei eu nu mai am nici-un fel de sprijin din partea alor nostrii. Ea se ateapta sa o mai si supraveghez sau ajut?
- Am spus ca ma doare capu’, Julie. De ce nu te duci sa stai cu ei in bucatarie? ma uit la ea si mai dispretuitor si plec la etaj, in camera mea. Incui usa, ca sa nu fiu nevoit sa ma chinui sa accept intrarile unuia dintre ei in camera mea, si ma arunc in pat, punandu-mi perna pe fata si tipand in ea de nervi.
Dupa ce ma calmez cat de cat imi aud numele de dincolo de usa. Era mama. Ce noutate! Mai stie unde mi-e camera! Dupa tonalitate era nervoasa. Fac pariu pe orice ca e din vina smiorcaitei aleia.
- Lasa-ma sa dorm! Ma doare rau de tot capul. spun cu o voce bolnavicioasa. Mereu ma lasa in pace cand era vorba de durerile mele de cap.
- Tim Rosewood, numar pana la trei. Daca nu deschizi usa am sa te pedepsesc pana vei fi matur. Unu, doi, ... nu o las s atermine si deschid usa. Chiar ma durea capul si caa se invartea cu mine.
- Ce e? Ce-am mai facut?
- De ce nu ai stat cu Julie? Sigur putea sa stai 5 minute pe canapea s-o supraveghezi. Nu lesinai, crede-ma!
- Pentru ca imi bubuie capul, se invarte tot locul cu mine si vad dublu. Cum crezi tu ca o puteam supraveghea?
Vazand ca intr-adevar eram bolnav ma lasa in pace, promisandu-mi ca va venii cu un medicament. Nu-mi faceam sprenate s-o faca. Cel mai probabil va venii Tina. Imediat ce pleaca ma intind inapoi in pat si incerc sa adorm putin. Poate asa imi trecea macar una din probleme. Nici 2 minute nu zac in liniste ca intra Julie in camera dansand. Marai si-mi trag patura in cap. Vazand ca tot nu pleaca ma rog de ea cu frumosu’ sa plece. Spre marea mea mirare voce mamei o scoate din camera mea. Woow! E pentru prima data cand se tine de cuvant si revine in camera mea. Cum ii simt atingerea ma linistesc si cad intr-un somn adanc. Tot ce mai aud e „Ai racit, scumpule.”, apoi nimic. Nici macar gura mare pe care o are Julie cand nu i se da sificienta atentie.

***
A doua zi ma trezeste o voce blanda si foarte familiara. Tina... draga mea sora. Deschid lenes ochii si vad ca erau si Ronald si Chriss. Zambesc si incerc sa ma ridic, dar nu prea am succes.
- Nu, nu, frate! Mama a zis ca esti asa din cauza suprasolicitarii. ma tine sora mea tintuit la pat.
- Ce? Dar nu m-am suprasolicitat... hapciu!... deloc. protestez vrand sa ma duc totusi la scoala. Stii, soro, eu mai am si liceu azi... si teste si prezentari.
- A sunat taica-tu la liceu si te-a invoit. La fel si pe noi 3. Ca sa te ingrijim. imi spune vara-miu, ciufulindu-ma.
Ma uit la ei putin ciudat. Nu credeam eu ce-au zis. Tata niciodata nu m-am invoit. Nu ii era deloc in felul de a fii. Nu ca nu m-as bucura de o zi libera de la ore, dar parca ceva nu se prea lega... tata... invoire... de la scoala? Nici mort n-o cred.
- Auziti, nu va cred cu invoirerea tatei nici sa ma piscati cu ceara. Tata nu m-a invoit niciodata de la ore. spun ridicandu-ma pe marginea patului. Fix atunci intra tata in camera si-mi da un plic. Il desfac si gasesc o incoire pe o saptamana de la directoare. Ma uit inapoi la tata si el ma ciufuleste, dandu-mi de inteles ca nu au glumit deloc. Chiar ma invoie de la scoala. Si e o saptamana! Tare!... sau nu! O sa stau o saptamana acasa cu pacostea aia de Julie. Urgh! Sa-mi bag picioarele! De ce nu puteam sa ma duc la Ronald? Adica... el si Allen sunt tare de treaba si nu i-ar deranja sa ma aiba ca si companie prin casa. Dar... oare m-or lasa ai mei sa ma duc? Stai asa! De ce ma intreb daca ma lasa? Pe ei ii doare in fund de mine... de ce m-ar interesa pe mine ce vor ei acum?
- Ronald... ma primiti la voi o saptamana? intreb milog si fac o fata decatel plouat.
- Scuze, dar nu! Saptamana asta stau cu Chriss. Esti inca prea mic sa vezi ce facem noi. imi spune siret si ma ciufuleste iarasi. Ii arunc o privire de „Esti mort!”. Ce dracu’ or face? Sunt deja enervanti. Da, stiu ca au 19 ani si stiu ca sunt mai mari ca mine si stiu ca sunt ca fratii... dar ce pnm or face de e asa de mare secretu’? E deja frustrant.
- Da’ ce naiba faceti? Va uitati la filme, va jucati jocuri video si cam atat. Stiu foarte bine orarul vostru. marai inca uitandu-ma la ei cu dusmanie. Eu de ce nu pot sa vin?
- Filmele sunt pentru cei peste 18 ani, tancule. raspune Chriss ranjind la mine. Esti prea mic sa te uiti la ele.
- Ce stii tu? ma uit spre usa sa ma asigur ca tata a plecat si iau telefonul de pe noptiera. Caut in disperare o poza cu... o persoana... si le-o arat. Sunt prea mic sa i-o trag? A, pardon... deja am facut-o.
Toti se uita mirati la mine. In poza era un baiat cu un an mai mare ca mine. Da, stiu, sunt homosexual, si? Cu ii afecteaza pe ceilalti asta? Tipul a recunoscut in fata mea si a varului meu ca e gay si ca nu l-ar deranja ca unul din noi sa i-o traga. Cine sunt eu sa-l refuz, la urma urmei?
- Asta nu e Joe Collin? Ala dintr-a 11-a? ma intreaba sor-mea si eu dau afirmativ din cap. N-as fi crezut c-o sa ingenucheze in fata ta, fratioare. Stii, eu mi-am dat seama ca esti... diferit... dar nu si in ce sens. Acum am aflat. concluzioneaza sora mea si ma saruta pe frunte. Ai grija, frate! Sa nu ajungi marioneta celor care cauta sa-si bata joc de cei mai mici.
- Cine a spus ca vor afla. L-am avetizat pe Joe ca daca nu-si tine gura s-ar putea sa regrete ca m-a lasat sa-l... ma opresc ca intra sor-mea in camera... sa-l apar atunci. N-am de gand sa devin bodyguard. o intorc repede si Chriss ma bate pe spate, eu dandu-mi seama ca vrea sa-mi zica „Bine ai scos-o la capat.”
O privim toti pe Julie si ea imi sare in brate, alintandu-se pe langa mine. Ii zambim toti fortat, apoi intra mama val-vartej in camera si o ia pe sus, certand-o. Wooow! Pentru prima data e certata printesica. Aoleu! Am ajuns intr-un univers paralel? Tata ma invoieste, mama o cearta pe Julie... asta e ciuuuuuuuudat!
Dupa ce zona e asigurata, isi face aparitia si Allen, cazand peste mine. Bine, sunt obisnuit cu aterizarile lui cam esuate, dar de data asta ma mai si saruta? Dupa ce se da jos depe mine ma abtin sa nu-i trag una. Tina, Ronald si Chriss radeau de se lesinau. Eu nu aveam nici pe dracu’, dar vara-miu asta mai nebun asa era rosu ca o tomata in obraji.
- S...s...scuze, Tim. Nu am vrut sa aterizez asa. Am... am calculat gresit traiectoria si.... il intrerup, punandu-i mana la gura.
- Calm, calm. Nu face nimic. Totusi, data viitoare fi mai atent la cum si pe unde aterizezi. Nu ca m-ar fi deranjat, dar daca faci asa si cu altcineva... o sa cam dai de banuit.
- Ca ce? Ca sunt bi? Da’ asta nu e o noutate! Nu stiai ca toti din neamu’ asta, cel putin barbatii, au inclinatii spre bisexualitate? Ma mir canu ti-ai dat seama pana acum, verisoare.
Cand il auzim ne uitam la el ca la felu’ paispe. Toti barbatii din familia asta au inclinatii spre bisexualitate? Okay... trebuie sa ma documentez despre chestiile astea. Partea buna, mama e din familia Rosewood, deci nu am de ce sa ma indoiesc de orietarea sexuala a tatei. De fapt... daca ma gandesc mai bine... sunt numai surori. Mama lui allen si Ronald este sora mamei. Si matusile mele... din cate stiu am doar un unchi. Care are o nevasta. Si doua fete.
- Allen, ia detaliaza tu subiectu’ asta ca devine interesant. spun vizibil interesat de ce avea sa-mi zica varul meu.
- Bine! Ascultati cu atentie. De sute de ani clanul Rosewood a avut aceasta anomalie genetica. Primul Rosewood a avut atat o nevasta cat si un... hai sa-i spunem amant. De atunci, toti barbatii nascutii in aceasta familie au inclinatii spre bisexualitate. La unii dintre ei se dezvolata heterosexualitatea mai bine, la altii bisexualitatea si la altii, care sunt cam o patrime din toti, homosexualitatea. La ultimii se dezvolta de asemenea si un simt de neoprit al proptrejarii. Totodata, ultima categorie are si o atractie imposibila spre pericol si supranatural. De-a lungul istoriei s-a intamplat ca iubitii sa fie vampiri sau demoni. De asemenea si femeile din clan au o atractie spre supranatural. Si aici nu e vreo exceptie. Toate sunt atrase de vrajitori, sau demoni, sau vampiri, sau dhampiri.
- Stai o secunda! Dhampiri? Ce-s aia? intreb nesttind ce sunt acele creaturi.
- Dhampiri sunt persoane jumatate vampiri, jumatate demoni, vrajitori sau oameni. Li s-a dat acest nume pentru ca genele de vampir din ADN-ul lor sunt extrem de vizibile. Adica, caninii sunt ascutiti si lungi, pielea le e palida si orice culoare ar avea ochii lor, au o tenta de rosu. Sunt foarte interesanti, dar nu e de dorit ca dai peste unul flamand. Au exact acelasi mod de hranire ca si vampirii pur-sange.
Inghit in sec, amintindu-mi cum mananca tata fripturile... mai mult in sange decat prajite. Si prin mai mult, ma refer ca sunt in sange, adica doar putin de tot rumenite.
- Auzi... si daca, sa zicem, ar manca undeva... dar nu dintr-un om... cum ar prefera friptura? intreb inacrcand sa zambesc detasat.
- Pai mai nefacuta, doar puitn de tot rumenita. De ce intrebi? ma intreaba uitandu-se la mine insistent.
- Pura curiozitate... mint uitandu-ma exasperat la sora mea.
- De fapt... tata mananca asa friptura... cred ca de asta a intrebat fratele meu. Crezi ca ar putea fi dhampir, Allen?
- Nu! Poate e doar un obicei din familia lui. Nici unul dintre voi nu e dhampir, din cate stiu eu, nu?
- Ba da. E cineva! intervine mama. Paseste pana langa mine si imi intinde o poza. Eram eu mic si cu inca cienva, identic cu mine. Doar ca erau proeminente trasaturi de vampir. El e geamanul tau Jack. E dhampir. Tatal tau l-a dus surorii lui, care e stearpa, sa-l creasca. Nu ne puteam permite pe atunci sa crestem 3 copii. Afacerea era de-a bea la inceput si nu strangeam suficient cat sa ne ramana sa va crestem pe toti 3. Tina ar trebui sa si-l aminteasca. Aveai doi ani cand s-au nascut. explica mama, lasandu-ne pe toti cu gura cascata.
- Mai am un geaman? De ce nu mi-ati spus de el? De ce nu am fost in vizita la matusa Anie? spun revoltat. Uram sa fiu mintit. Uram sa se ascunda de mine ceva asa de.. neinsemnat... ca existenta unui frate.